Arahnida

Plimbandu-si negrele pricioare si carandu-si crucea scrijelita pe spate paianjenul se aseaza orb in fata celui ce compune. Se uita mirat la el dar isi aminteste ca nu vede si porneste intr-o infinitate de pasi spre el.

Mai mult silit de circumstante si mai putin dornic imi asez pe foaie aceste ideei ce mi se zbat in cap precum o inima scoasa din piept…..as scrie despre caldura de afara dar ce pacat ca este frig….v-as povesti ce am mai facut dar ce pacat ca nu am facut nimic de povestit....as compune o poezie dar nu imi plac poeziile scrise de mine….as compune un cantec dar nu am talent….m-as indragosti de tine dar tu cine esti?
Soarele ce isi muleaza razele pe forma pamantului nu mai are putere sa lumineze aceasta vagauna in care ale mele simturi stau ascunse….
Asezat la cumpana dintre vise si sperante….incerc sa-mi croiesc drum prin noroiul ce se aseaza stratificat peste sufletul meu…..uitarea inneaca si cele mai aprinse si incandescente ganduri ce alta data te ghidau si te supuneau lor…
Poate ca noi oamenii suntem sortiti uitari….belestemul aceasta de a uita si de a deveni nepasatori gandurilor cred ca este cel mai napraznic blestem aruncat asupra conditiei noastre….ale noastre ganduri vor zace in fundul unei gropi si nu vor putea urla din al lor mormant….
Am visat…..am trait….am simtit….mi-am conturat cele mai negre situatii….am vazut lucruri ce mi-au ramas scrijelite pe retina…si atunci cand inchid ochii le vad cutremurandu-ma…am incercat sa ma descriu am incercat sa-mi fac un portret si sa-l atarn undeva sa ma pot uita la el si sa-mi fiu propriul critic…am esuat. Am dat viata unor lumi noi ce pana la urma m-au infrant. Mi-am realizat cele mai ciudate ideei…am incercat sa dau viata sentimentelor ce ma omorau si ma resuscitau periodic precum niste socuri cardiace. Am esuat…..M-am dedicat greselii sperand ca o voi putea repara…am esuat…am aruncat principii am incercat sa creez altele….am esuat…
Oare am realizat ceva? Oare am lasat in urma mea ceva? Oare o sa fiu capabil sa las? Oare o sa mai am timp? Oare as mai vrea sa am timp? Deruta este cea mai buna situatie posibila pe lumea aceasta deoarece niciodata nu stii ce vei face sau nu vei sti ce sa faci…
Fotografiile ce le pastrez in ganduri incep sa se anime si suprapunandu-se peste realitata contemporana ma fac sa gandesc lucruri ce nu vroiam sa le gandesc..ma fac sa vad chipuri conturate in files si in sidef in natura pamantie ce se desface din ai mei ochi.

Vazand urmele pasilor isi da seama de gheata ce il cuprinde…simte cum ceva i se misca pe mana si intocandu-si privirea de la foaia pe care isi scrijelea gandurile vede crucea paianjelui ce parea ca se mareste…razand il ia incet de pe mana si il aseaza pe masa….paianjenul mirat nu incearca sa fuga si cu singurele simturi pe care le avea..cele tactile incepe sa se miste pe foaia de hartie parca incercand sa citeasca ca un orb ce scuipase stiloul negru ce acum zacea deschis pe masa….
-Iti place?
-Este ceva omenesc in ceeace tu scrii…sau sunt doar ganduri ce le vezi din alta lume?
-Domnule paianjen , dumneavostra care ati simtit atatea si stiti cum sa va creeati plasa in care va asteapta prada….dumneavoastra ma intrebati pe mine…un siplu om daca este omenesc ce am scris?
-Crezi ca e asa de greu sa tes o plasa in care sa ma astepte prada? Crezi ca intepatura mea fatala este atat de speciala? Crezi ca eu omor doar din placere…eu omor din necesitate….crezi ca eu nu am suflet? Dar de obicei execut din mila….nu imi place sa vad suferinta!
-Dar sufletul tau cu ce se hraneste…se hraneste cu suferinta prazii?
-Nici pe departe…sufletul meu este mai complex…se hraneste cu sentimente si cu modul de a elibera ganduri sa zboare incet spre cer….

Amorteala si un frig cald si placut in cuprind…..simte cum nu mai poate sa gandeasca logic…..dar era bine…totul era asa de imbietor…simtea cum senzatiile ii sunt din ce in ce mai puternice si incercand sa-si inchida stiloul isi dadu seama ca mana lui este mai usoara….incearca sa scrie ceva dar nu se putea concentra…incepe sa rada…inchise ochii si incepu sa vada diferite forme de diferite culori ce se strafulgerau pe pupila lui inchisa….deschise ochii si totul era necalr si incetosat….

-(razand) Ce mi-ati facut domnule?
-Totul este bine….intinde-te…muschii nu o sa te mai tina mult…si reflexele o sa te lase….o sa cazi si s-ar putea sa te lovesti la cap….si asa va semana cu o crima si politia va incepe o ancheta si toti prietenii tai o sa fie cercetati..
-(razand si mai zgomotos) Ce prieteni? Eu nu mai am prieteni de mult….singurul meu prieten…..nu a fost niciodata aici…pentru ca nu vroiam sa stie…sau nu stiu…nu stiu de ce nu a fost aici…nu imi mai amintesc cum…nu imi mai amintesc ce….(ras cald si molcom) de ce nu imi mai amintesc?........cum il cheama doamne pe prietenul meu? Nu stiu….nu mai stiu cum il cheama pe prietenul meu care….
-V-as sfatui totusi sa va intindeti….nu mai este mult…
-Ce mi-ati facut domnule paianjen?....este atat de euforica starea aceasta…
-Va rog sa va intindeti….
-Bine….ma intind…asa e bine? Acum sa-mi spuneti……sa-mi spuneti ce mi-ati facut..
-V-am executat pentru ca v-am spus….nu imi place sa vad suferinta….si eu vreau ca gandurile sa nu fie innegrite de trairi omenesti…de dragoste , de ura , de speranta , de dezamagire….nu merita sa nu fie libere si asa gandurile tale o sa fie vesnic libere si vor ramane in mintea multora asa cum erau ele , pure….nu imi permit sa te las sa ti le deteliorezi
-(razand un pic speriat) Multumesc…..dar credeti ca o sa fie bine?
-O sa fie bine. Toxina care am injectat-o prin intepatura iti va inceta prima data legaturile dintre sinapse dupa care v-a opri pe rand muschii membrelor formand o pareza dupa care plamanii o sa-si inceteze activitatea…sangele oxigenat nu va mai ajunge la inima si aceasta din urma se va opri incet….
-Domnule paianjen cate stiti si sunteti orb….
-M-am orbit singur….am vazut prea multe…..dar am fost obligat sa invatat sa simt mai bine si prin restul de simturi m-am perfectionat….nu mai am nevoie de ochi si nici nu mi-as dori sa mai vad vreodata…
-Si credeti ca se va intampla cu mine acum….?
-Sa lasam mortii sa traga la sorti pentru tine…..adio prietene…sunt fericit ca te-am eliberat.

Radu Mihai

Blestemul de pe scena marelui teatru

A inceput acum ceva timp se va sfarsi cand soarele va apune pentru prima data in spatele unei lespezi reci de marmura....de ce sa vrei sa opresti povestea cand poti sa o povestesti tururor si sa-i vezi cum te fixeaza nevrotic si speriati cu privirea?

Ma gandeam dupa ce am iesit din apartament sa ma mut...sa renunt la acel loc unde statusem inchis pentru ceva timp pana sa vina ei sa ma scoata! Ma gandeam sa-mi vand tot ce am si sa plec...m-am uitat si am vazut doar o adresa notata in graba pe o hartie...atat oare sa mai am?!!?....mai am visele dar pe astea nu mi le cumpara nimeni ca sunt destul de vechi si impregnate cu imagini violente si cutremuratoare. Deci in concluzie nu o sa primesc nici doi bani pe ele! asa ca m-am hotarat sa plec asa singur visandu-mi mai departe visele.
Am iesit pe strada care lucea miscata in razele soarelui ce incercau sa se culce si am pornit innainte fara sa stiu incotro ma indrept...doar mergeam cu capul in pamant incercand sa regasesc sau sa recreez ceva in mintea mea ce functiona oarecum opac.
Mi-ai iesit in cale zambind si vesela ti-ai cerut scuze prosteste ca m-ai stropit cu cafea pe sacou.
- Stai linistita doar e incolor nu o sa se vada nimic...
- Imi cer scuze inca o data...pot sa-ti ofer o batista
- Multumesc….dar nu pot sa-mi sterg amintirile cu ea…
- De ce vrei sa le stergi? Nu stii belestemul nostru? Blestemul oamenilor? Sa parstram in suflet amintiri din care sa ne oxigenam din cand in cand?
……………………………………………………………………………………………..

ACT I

Intocand ceasul si fixand un tensor pe vibratiile propriului meu encefal simt o ura ce ma lasa sa vad alfel o poveste. O poveste ce a fost scrisa gresit si ce a fost povestita cu frica.
A fost o data o fraza ce m-a legat de tot ce am gresit eu si de tot ce am facut.....m-am trezit in locuri si in lumi diferite....am plecat in puncte fixe si m-am intors grabit in locul de unde am plecat la inceput. Si acum am tot dreptul sa blestem fiecare clipa si sa reneg orice pornire spre a mai gandi ceva.
Un copil se plimba visand printre noxele si printre parfumurile muribunzilor de la Vechiul Teatru ascultand apalauzele voastre si pasind pe marea scena fara sa isi dea seama. (cortina se ridica si intr-un colt se poate vedea o lespede de marmura pe care diabolic statea un vultur impaiat)
-Buna ziua pasare a norilor! de ce stai asa de incremenita si de ce ai sufletul de paie?
-Copilule....te implor ai grija de sufletul tau...altfel o sa ajungi ca mine....vezi? doar ochii mei mai lucesc in rest totul este dat pamantului!
-Eu imi simt sufletul liber si simt ca pot sa zbor oriunde ma simt dezlegat de orice obstacol!
-Tu esti liber?!?! eu sunt blestemat sa imi pazesc mormantul pentru eternitate....pleaca te rog.......

INTOARCEREA GANDURILOR

macar tu m-ai simitit vreodata aproape? macar tu ai simit radiatiile sufletului meu venind spre tine? mai tii tu minte oare clipele acelea in care aproape fiind de moarte am reusit sa vin langa tine? mai ti minte FRAGMENTELE DE EMOTII ce ti le trimiteam in fiecare seara innainte sa adormi?! mai ti minte cand mi-am “Autodistrus Muza”? mai stii cand ai venit si mi-ai intors “Clepsidra Gandurilor”? dezumanizarea din "Printre Ei" oare am simtit-o doar eu?.....cand te chemam vorbind cu “Pamantul” si tu nu vroiai sa raspunzi, mai stii? cand te-am cautat printre propriile mele raduri? cand “Sunetele” fiind prea puternice am inceput sa vreau sa te vad iar? sau cand raza de soare ti-a dilatat pupila ce a lucit pentru catva secunde vesela dupa care a urmat fatal "Ploaia"?mai tii minte cand acea statuie "dintr' “Un vis real" “ mi-a zis sa raman dar eu am plecat? mai ti minte oare acele momente....sti tu oare cum s-au simtit toate astea?! in final iti amintesti de “apartamentul de langa”? Eu nu imi amintesc cele 240 de minute lipsa!!!!
………………………………………………………………………………………….

BLESTEMUL

Sa stii ca te blestem pentru fiecare litera scrisa mai sus si tot ce vreau este sa dispari precum o frunza ce se inneaca in pamant o data cu venirea toamnei. Sper sa nu mai ai vreodata curajul sa pronunti numele meu sau sa-l asocizei cu alti termeni sau sa-l folosesti ca punct de comparatie! esti doar o fantoma a unei infinitati de clipe adunate haotic in capul meu....si care formeaza o masa ce imi apasa greu peste imaginile vizuale. Vreau sa te evapori vreu sa ramai cu o greutate in suflet pe care sa o porti toata viata vreau sa-ti fie greu sa privesti innapoi dar vreau sa-ti fie si mai greu sa privesti inainte! vreau sa plangi de fiecare data cand vei vedea orice ce iti va aduce aminte de mine! vreau sa tresari in fiecare noapte si in fiecare vis sa vezi ce ai facut! vreau sa nu poti sa te odihnesti...vreau sa te chinui si sa urli dupa ajutor.....vreau sa regreti fiecare secunda ce mi-ai mancat-o! vreau sa simti ce am simtit eu minute in sir....si tu sa simti ani in sir...cate minute am urlat eu deznadajduit atatia ani sa urlii tu!

Radu Mihai

Fragmente de emotii.......cu TRAVKA

Acesta este primul articol de pe acest blog care va avea o conotatie exacta si o directie fixa…..voi vorbi despre un fapt care a fost real si care din pacae momentan nu mai este. Voi vorbi despre ce a fost trupa TRAVKA formatie care ieri si-a anuntat sfarsitul activitatii muzicale sub acest nume si in acea forma (George , Alexei , Mizdan , Misha si nu in ultimul rand Cristi).
Trupa TRAVKA s-a format undeva acum 6 ani in Focasani si a incercat din punctul meu de vedere sa creeze un stil de muzica cu totul altfel de ce se auzea la ora aceea in Romania…au incercat si au reusit chiar foarte bine sa impleteasca multe stiluri si multe ideei….eu tind sa cred ca nu au facut asta voit….ei au facut asta pentru ca asa au simtit ei sa se exprime. TRAVKA niciodata nu s-a incadrat intr-un stil anume nimeni nu a avut curajul sa o catalogheze sau sa o inchida intr-o cutiuta numita “stil muzical”….si de ce sa faci filozofie cand poti foare usor doar sa le simti muzica? TRAVKA a fost acea formatie care a facut ce a simtit….a imbinat un instrumental foarte bun realizat prin talentul lor cu o voce usor ragusita ce ti se intiparea exact in minte si cu o paleta de versuri geniale realizate de George….muzica lor este o arta si va ramane scrijelita pe cele 2 albume ale lor
1. Corabia Nebunilor (decembrie 2005)
2. Vreau sa simt Praga (octombrie 2007)


Acum voi spune ce a insemnat TRAVKA pentru mine..

Travka a fost acea muzica infinita ce mi-a creeat alte viziuni asupra sunetului si a cuvintelor….in Travka m-am regasit de multe ori si m-am simtit altceva ascultand muzica lor fie acasa fie in masina fie in concerte….Cand canta Travka live in Bucuresti putea sa se intample orice pentru ca faceam aproape orice sa fiu acolo langa ei. Multe amintiri vor fi legate de TRAVKA pentru eternitate….pentru ca noi oamenii aveam aceasta capacitate de a pune unul langa altul sentimente , trairi , mirosuri , sunete.
Travka a fost un Pink Floyd romanesc…pentru mine. Au reusit sa ma aduca in aceleasi stari si pentru mine vor ramane Pink Floyd’ul din Romania.

Stuffstock 1 anul 2003 (Travka deschide concertul. Prima data cand ii vad si ma impresioneaza neobisnuit de mult pentru o formatie la prima auditie)
Urmeaza o pauza de aproape 2 cand nu mai stiu nimic de ei…ascultand doar cateva melodii ce se gaseau pe internet.

Lansarea albumului Corabia nebunilor (15 dec 2005 daca nu ma insel Laptarie) nu foarte multi oameni se aduna sa-i vada….o admosfera ciudata dar placuta…

TRAVKA acustic B52 undeva pe o zapada mare si primul concert pe care il vad cu Cristi la baterie plec oarecum ametit de ce am auzit acolo….nu imi venea sa cred cat de perfect a putut sa sune

Seturile de concerte nenumarate din Club A cu un sunet (cum e el in club A adica slab) aceleasi senzatii de dupa concerte…..o anumita stare si creierul meu pur si simplu atrofiat in zona centrelor nervoase in care erau si sunt memorate versurile lor
El comandante Bucuresti….din punctul meu de vedere cel mai bun concert TRAVKA pe care l-am vazut vrodata….ma simteam pe alta lume George termina concertul cantand asezat la o masa (am nevoie de o clipa de intimitate…..repetat de multe ori[urban violent]) superb….altceva in Romania din punctul meu de vedere exaltat de ce se intampla ma duc si vorbesc cu mebrii formatiei vroiam sa-i felicit pentru ceeace fac….niste oameni sociabili si foarte ok.

Utopia undeva prin decembrie 2006 un acustic iarasi memorabil chitarile lui Aexei si Misha , reci de aceasta data au sunat impecabil trag concluzia (domne astia stiu sa cante nu gluma ))) )

17 decembrie 2006 o zi speciala CONCERT TRAVKA exact de ziua mea. Yellow pub undeva pe la dracu’n praznic prin Balta Alba.

Concert Travka in Vama Veche in jurul datei de 1 mai 2007….o stare psihica nu tocmai buna…un concert trait cap coada….un concert care a inceput cu Urban Violent si s-a terminat cu aceeasi melodie…superb….cand s-a terminat mi-am dat seama ca pentru aproape 2 ore am stiut doar TRAVKA altceva nu ma mai interesa.

Stuffstock 5 2007 Travka canta in jurul orei 3 dimineata in ultima zi de stuff…George multumeste micutului public pentru prezenta la concert si recunoaste cativa oameni din public )). Prima data cand aud “Intr-un fel” cantat in forta si mi se imprima in creier distructiv )))

Lansarea albumului “Vreau sa simt Praga” (sfarsit de octombrie 2007) Club Fabrica. Insuportabil de multa lume. Un concert bun dar inca o data insuportabil de multa lume.

Setul de concerte din “clubul taranului roman” deja din punctul meu de vedere publicul se stricase….dar eu ma duceam sa SIMT TRAVKA.

Ultimul concert vazut de mine 25 iunie 2007 “orange concept store” un concert nou un sound diferit ceva ce m-a facut sa fiu iar atent la ce fac ei si nu doar sa simt. Se schimbase ceva…ceva in bine….sau poate doar se prevedea sfarsitul!?!?

(acesta a fost TRAVKA pentru mine)

Nu suport sa aud intrebarea “De ce v-ati despartit” pentru ca oricum nu conteaza si nu rezolva nimeni nimic daca stie motivul despartirii a fost decizia lor si trebuie respectata ca atare pastrati-va amintitile care le aveti cu ei…si asteptati ceva nou de la fostii membrii ai trupei Travka!

Radu Mihai

Povestea apartamentului de langa si a celor 240 de minute lipsa

Cum sa va spun....va spun tradus prin mintea mea....va spun doar asa cum as putea eu sa vad....era o data intr-un loc....era o data in alt loc...era doar o pata de culoare intr-un nor insiropat de alge....era mare.....nu....nu era mare....era munte.....sigur nu era munte....nu avea cum sa fie munte pentru ca norului nu ii place la munte...ii place sa fie singur deasupra marii strapuns de stolurile piezise de pasari cu 3 aripi nedefinite exact de nuante....dar de ce sa va spun eu voua toate astea cand pot sa va spun doar ca.....
Ma plimbam incet si dual printr-un vis cand de o data un om cu fata patrunsa de o lumina izbitor de variata mi se prezinta ca fiind Domnul cu aparentele care inseala. Mi-am dat seama cat de mult doream sa-l intalnesc doar atunci cand mi-a intins mana fina pe care avea scris...cred...ca sa nu uite un cod. si acum a inceput sa ploua....dar asta nu conteaza atata timp cat eu va spun despre vis....si de ce ploua cand eu imi expun plimbarile prin vise? cum pot eu sa raspund la aceasta intrebare...ce ma macina acum....sa revin la vis....Domnul prietenos ma intreaba ce caut eu in visul meu? de ce ma plimb buimac pe aici in loc sa stau sa dorm si sa las alte personaje sa se auto-contureze singure fara ajutorul meu si eu sa privesc lin inauntrul globuli ocular la ce se intampla? M-a pufnit rasul si i-am raspuns ca nu pot sa imi las necontorlate visele pentru ca se pot intampla lucruri care sa ma inspaimante sau lucruri care sa ma faca atat de fericit incat dimineata sa ma gandesc la sinucidere pentru ca ce rost are sa-ti traiesti visele doar in somn. A ras....si mi-a zis....opreste-te si uita-te prin acest ochi de apa albastu si spune-le si lor ce vezi....Mi-am inchis ochii si am inceput sa vad....Am vazut un apartament gol in care ma plimbam fericit si incercam sa gasesc cel mai bun loc pentru a-mi aseza rafturie cu carti ce momentan stateau in imponderabilitate....un ceas se invartea invers incercand parca sa-mi dea de inteles ca sunt acolo unde nimic nu este logic.....(de parca realitatea ar fi) un pui de caine se juca fericit cu o mingie in bucatarie...si parca ma ruga sa ma joc cu el....am incercat sa ies dar parca ceva nu ma lasa....m-am intors in sufragerie si am dat drumul la muzica...ma simteam ca si cum lumea statuse si ma lasa sa-mi inteleg viata....

-Mihai....vezi ca eu trebuie sa plec te las sa iti termini singur aceasta claritate de fotografii derulate atat de intens incat poti sa le consideri propria-ti viata!! Ne auzim dupa ce termini...voi fi aici.

Am oprit muzica pentru ca vroiam sa vad ce este afara....am deschis usa apartamentului si am iesit pe hol...era gol....si pustiu...dar o pustietate ce ma facea atat de multumit si de fericit incat imi venea sa urlu de fericire....am iesit din bloc si m-am plimbat nelimitat de nimic pe strazi...totul radia de flori pe care eram sigur ca le mai vazusem dar ma bucurau si imi imbatau sufletul facandu-ma sa imi oxigenez plamanii obositi de tigari si de toxine....am intrat in scara si ajungand in fata usii am auzit o cheie rasucindu-se in broasca apartamentului de langa....curios fiind am asteptat sa vad cine este vecinul meu...stiam dinainte sa se intredeschida usa ca vei iesi tu de acolo....aveai o privire calda si mi-ai spus "cam mult te-ai plimbat...iti place unde stam?" Am zis scurt ca da si te-am rugat sa mergi cu mine sa plimb cainele....razand ai spus ca trebuie sa scoti si tu catelul tau la plimbare si ca in 5 min ma vei suna la usa..

Am intrat in apartament si am baut insetat o bautura ciudata de o culoare albastra cu tente verzi ce statea pe masa...si am simtit ilogica revenind in logica fireasca a lucruilor m-am speriat : am spart o vaza cu flori ne intelegand ce rost avea ea acolo....am pornit muzica dupa care am rupt firul ce ducea la boxe pentru ca nu mai puteam asculta muzica ce o iubeam pentru ca ma innebunea....am luat carile pe rand si le-am rupt foaie cu foaie pentru ca in ele statea tot ce stiam eu...imi venea sa-mi rup sufletul pentru ca in el statea tot ce simteam eu si ce iubeam eu.....

-Mihai...revino....nu te uita in gol...spune-mi ce mai vezi pentru ca eu am fost plecat...Mihai...Mihai....trezeste-te
-Salut....tu esti domnul aparentelor.....
-Da eu sunt....ce s-a intamplat?
-Nu stiu....nu imi mai amintesc...de ce ploua?
-Pentru ca e innorat am lipsit 4 ore ce s-a intamplat ce ai mai vazut?
-Nu stiu....
-Ai iesit din apartament cu cainele?
-Nu pentru ca am baut ceva si dupaia nu mai stiu nimic...
-Ai baut "revenirea in subconstient si in teama" de ce?
-Pentru ca imi era sete!
-Ce ai facut cu cheile de la apartament?
-Le-am topit ca sa-i fac ei un inel...si nu am mai putut sa ies afara pentru ca era incuiat...si cu un inel nu poti deschide usi!

Radu Mihai

Autodistruge-mi muza

Un an....un an de durere de lacrimi de emotii diferite de culori nedefinite de sunete metamorfozate in creeaturi ciudate si imi sopteau diferite acorduri violent in urechi! Ma doare amintirea zilelor ma dor gandurile si ma doare ca a trebuit sa simt fortat ce am simtit! Din pacate durerea si dupa un an a ramas aceeasi....surda....muta....incolora....indefinibila si nu cred ca voi putea sa o definesc vreodata! Nimeni nu va putea intelege defapt ce am simtit si ce simt acum!

Revolutionand chemarea norilor ma cobor iluminat de o scanteie in multimea de metamorfoze ce definesc absurd teama! Gandul ma duce unde nu o sa poti ajunge tu niciodata...ma scufund in tacere si ma ridic in urlete sacadate de picaturile ploii ce se reped frustrate din cer spre pamant! Invocand ceeace tu numesti calm nu fac decat sa refuz sa ma obisnuiesc cu natura sufletului meu ce se va zbate tot timpul spre gasirea unui refugiu! Trec peste tine ca peste o furnica avand grija sa nu te strivesc dar involuntar cu marginea piciorului te strivesc! Sincer nu meriti sa traiesti in aceeasi lume cu mine...pentru ca e o lume prea rea...si imi pare rau ca te-am omorat....te-am omorat credinta!
Te rog autodistruge-mi muza si lasa-ma sa judec violet! Citeste-mi ultima scrisoare scrisa de mana ei si adu-mi aminte ce ii ziceam ca se va intampla! Freste-ma de Ea si de gandurile ei....pentru ca atunci cand va mai fi nevoie de mine voi fi pamant! cand vei citi aceasta parte sa stii ca eu voi fi acolo departe gandindu-ma (daca vor mai exista ganduri) la ce ar fi trebuit sa fie....

Spasmele surasului tau angelico-diabolic ma zvarcolesc si ma innoada ca pe o funie de care cineva se va agata in speranta unui nou inceput...dar este doar sfarsitul.

Radu Mihai

Optzeci si opt....nouazeci si sase....doua mii patru..

Labirint creeat pentru rau.
Disimuland culoriile evit gandurile ce se sting anorganic in mine. Vad cum apusul si rasaritul creeaza impulsuri electrice si socuri termice celor ce incearca sa le dezlege misterul. Un fum rosu se disipa armonic peste orasul innegrit de funinginea stravezie a polenului imprastiat violent de vantul acesta calm. Strazile sunt cufundate si descrise de expresii fizionomice ce se schimba de la secunda la secunda tinzand catre perfectul absolut. Sufletul meu sa degaja si se aseaza uniform peste natura amortita....ce prinde static viata si se dezvolta cu repeziciune spre abis.
Nu stiu unde ma aflu , ma simt pierdut de mine. Doi ani de atunci? Zece ani de atunci cand? Cat a trecut de cand eu....de cand eu invatam sa tip?....de cand eu invatam sa traiesc? Ce importanta au oare anii? Ce importanta are oare timpul? Calculam totul in timp....vreau sa dau alt sens timpului...vreau sa calculez totul de cand eu....sau de cand tu....nu...nu de cand tu....de cand eu. Unde se regasesc acele imgini blocate in mintea mea ce nu pot sa le mai vad? Imi e dor de zilele cand te iubeam...cant de iubeam pe tine....pe tine viata!
Stolul de pasari calatoare se opreste ostenit si lin peste Styx cautand o oaza de liniste. Apa tulbure dar in acelasi timp sticlind arzator reflecta chipurile celor ce vor urma sa paseasca dincolo. O gheara agata din zbor un chip si il sfasie creend cercuri concentrice de apa ce se lovesc lin de mal. Chipul se pierde prin descompunere haotica printre reflexiile mono-cromatice ale apei pseudo-cristaline si se scufunda incet incet in infinitul straveziu.
Imagine. STOP. Un cadru. STOP. Trei puncte fixe.
Un labirint prea simplu pentru a fi rezolvat mi se desface inaintea viselor. Incep sa alerg cautand o directie ce ma va scoate de aici razand. De ce incerci sa-mi ingreunezi iesirea de aici? La fiecare bifurcatie iti lasi cate o imagine muta de a ta ce ma face sa ma opresc. Incerc sa ma dedublez pentru a putea mirosi iarasi parfumul acela ce mi-a ars narile si m-a lasat doar cu acest iz in memorie , blestemat fiind pe viata.
Imi doresc sa ajung la capatul celalalt mai mult decat iti doresti tu sa ma opresti , dar simt ca acest labirint este ciclic!
Labirint creeat pentru negru.

Radu Mihai

Schita

Destramat de culori vii ma regasesc iarsi mai bine in noante incolore.

A trai dramele altora este la fel cum te-ai dedubla de propria ta persoana.

Dramele sunt acele fragmente din viata in care intrebarea predomninanta este “de ce?”

Infrunta-ti trairile si temerile si o sa ajungi sa desconisderi amintirile.

Amintirile sunt acele supradoze de sentimente ce iti inlacrimeaza sufletul si te fac capabil sa poti respira apa. A fi cufundat in amintiri este ca si cum ai avea in fata ochilor o perdea neagra ce nu te lasa sa vezi albul zbucuimat ce te cheama la el.

Persoana ta este lucrul cel mai fara de valoare in constienta ta cand lupti pentru dramele altora.


Fereste-te de oamenii care iti jura ca se schimba pentru ca ei sunt perfect constienti ca acest lucru nu o sa se intample niciodata!

Radu Mihai

Pentru tine, cititorule

La un colt de drum ce ti se desface in calda privire precum un vant rece ce iti brazdeaza obrazul cu funingine il intalnesti pe el. El provine dintr-un suflet ce se revarsa in averse de scrum ce imi involbureaza si contorsioneaza privelistea fina.
Emotii indispensabile de realtitae ma depasesc concav si ma fac sa cred ca ultima contuzie produsa de tipatul ei imi va mari unghiul de fuga peste varoarea critica de 360 de grade.
Aceasta ultima noapte oarba de durere se varsa atat de agitat peste mine precum o descarcare de fulgere intr-un cer senin pe care troneaza inactiv un curcubeu ce se oglindeste lenes pe o piatra de marmura alba.
Tu stii sa judeci? Tu un simplu alb in aceasta mare innegrita de puritatea ingerilor?
Tu ma contesti pe mine...tu care nu iti poti depasi conditia ce ti-ai ales-o...slab si ne intelegand de ce? Tu un simplu trecator pe strada visurilor mele....meriti tu sa desfaci cromatic verdele in noantele tale parfuite la care tii asa de mult? Nu te las sa distrugi ce ai creeat pentru ca deja nu iti mai apartine. Esti un simplu vid ce nu poti sa iti vezi propriile bariere ce le ai in fata ochiilor. Convexitatea lentilelor iti distorsioneaza realitatea care te inconjoara precum un lat de sarma ghimpata ce iti stranguleaza frustrarile si clipele ce ti-au mai ramas pana cand o sa urlii la propriul suflet sa te paraseasca. Esti un indoctrinat slab si orb in timp ce eu ma reflect in vise suprapuse de emotii translucide pentru tine un simplu muritor. Puterea ce o detii este un rau pentru altii si esti ca o lumina stinsa ce creeaza doar suspine si rasete malefice !
Iti simti buzele arzand si crapand acum cand citesti? iti simti propriul fum de tigara ce nu reuseste sa te mai calmeze? Simti cum frica te cuprinde cand te gandesti ca poate ma adresez chiar tie? Da domnule "36" dumneavoastra ma adresez. Esti un personaj ce s-a conturat in plina mea durere si nu o sa te iert.
Dar cum pot eu un simplu gand si un simplu rand lasat in spate de un stilou negru sa va cer eu dumneavoastra explicatii? dumneavoastra , domnule un om atat de invidiat si apreciat, dar din pacate domnule...in urma dumneavoastra nu o sa ramana nici un rad....poate doar un cod pe o piarta funerara...si o sa va stergeti precum o lacrima ce i se va scurge ei din ochi dar pe care o va alunga repede si stangaci cu maneca bluzei impregnata de propriul ei parfum.

Radu Mihai

Clepsidra gandurilor

undefined

I
Buna dimineata ploaie,
Totul se reduce absurd… totul e amorf…totul e la fel de cald precum un cub de gheata ce se topeste abrupt intr-un pahar de venin. Ai un calendar plin de semne si notatii pe care nici tu nu le intelegi dar continui sa notezi…devii ca un fel de scrib ce isi pierde indemanarea sinucindu-si propriile papirusuri in favoarea clementei totale.
Dimensiunile sperantei tale cresc de la patru spre infinit nemaiputand sa le numeri….timpul se desface precum o floare infinita si esti otravit de parfumul ei…celelalte 3 dimensiuni se rup oblic si se sfarama intr-o infinitate de noi directii ce strapung mintea ta. Totul se roteste elipsoid si forta centrifuga iti arunca neuronii in mii de puncte pseudo-fixe care conform geometriei proprii isi gasesc definitiile in carti de mult arse de inchizitia propriilor noastre frustrari si complexe si frici.
Pasii tai usor semi coordonati de dara de fum si de parfum se contopesc cu zmbetul absent al unui om ce isi scrie un gand intr-o cafenea. Nu incerca sa intelegi incearca doar sa simti. Ploaia violeta de vise se asterne concentric peste imaginatia ta flamanda de o noua supradoza de senzatii ce te va arunca intre ea si un zid de mult daramat de forta privirii tale.
O pata verde se scurge in viziunea caprui-neagra-albastra a diferentelor de culoare ce se opreste adanc static in vis. De ce sa vrei apa cand poti sa primesti gratis venin? De ce sa vrei sa lupti cand poti atat de bine sa expiri? De ce vrei soare cand sunt atatea stele in univers? De ce vrei foc atunci cand gheata te topeste? De vrei adevarul cand poti avea atat de usor un amurg deschis? De ce incerci sa mergi atunci cand ai vrea sa nu mai ai picioare? De ce citesti atunci cand iti simti ochii apusi? Un vis contopit cu spasme dureroase iti da raspunsul : pentru ca nu te-ai oprit din hipnoza!
Hipnoza norilor ce plutesc in deriva sub soare te duce oare cu gandul in Paris? Nu…..nu in Paris. Imi dau cu greu seama ca norii sunt din ce in ce mai violeti si mai vineti atunci cand ma uit la ei si se rotesc deasupra mea ca un stol de pasari pradatoare. Imi e frica de vise pentru ca e greu sa visezi mut. De ce noi si nu ei? De ce lumini cand soarele e atat de negru si de confuz in fata noastra?
Simt cum ma pierd intre nord si sud rupt de imagini corupte de trecatorii ce isi armeaza privirile si ma fac sa ma simt iar un copil ce plange dupa o amiaza calduroasa in care si-a spart mingea.

II
Dar iata ca suntem aici….unde? aici unde este iarasi o lumina ce nu o mai zaream…..pe care o uitasem sa o inteleg….de care vroiam sa scap incercand sa ma innec in marele amurg de noapte difuza neregasita de nimeni….un zambet cald scaldat intr-o lacrima ascunsa dar adevarata imi misca imposibil de calduros sufletul….ma bucur de o clipa de care imi era dor de mult…..simt cum zbor dureros de placut printre clipe si momente sumbre si simt cum fluturii imi iau patura innegrita de alb de pe suflet. Zambesc sincer dupa mult timp….sunt bucuros tresar alarmant nu stiu cum sa reactionez….
28.12.2006 – 28.12.2007 nu reprezinta datele de pe o piatra funerara….reprezinta ceva ce ma va face sa fiu fericit. Reprezinta un an ce a inceput bine….si s-a terminat si mai bine. Ce a fost in interiorul lui a fost cum a fost….a fost greu a fost dureros a fost alert a fost static A FOST!….dar ceea ce MAI ESTE….este doar EA….numai EA a ramas….restul a fost…..ii dedic integral acest post si ii comunic ca am doar un suflet ce trece printre cei ce ma inconjoara dar acest suflet stie sa se opreasca doar langa EA….pe langa restul doar trece.
LA MULTI ANI! Noua si voua celor ce va bucurati pentru noi!……28.12.2007

Radu Mihai

Printre ei

Scriitorul rosu sta la masa si fumeaza……o tigara si o esarfa il fac sa-si aminteasca un vers….un ritm….un moment o pauza. Tigara lasata in scrumiera produce un zgomot surd si se trezeste din somn…..nu isi mai aminteste prima octava si inepe sa incerce sa o deduca periodic precum un algoritm…dar isi aminteste ca cerneala stravezie a stiloului s-a terminat si arunca dezarmat o privire miscata unui punct fix ce incepe sa se dezvolte.
Un evantai se desface si lasa sa se prelinga lin si fara a se putea ancora de ceva un alfa si un beta. Un alfa trist si un beta superior…..dar superior doar prin impunerea unor ideei inumane care conduc spre dezumanizarea propriului concept.
Se preling pe masa si tac…fara sa incerce sa gandeasca fara sa articuleze macar o consoana spre a sfida probabil o vocala pentru ca cifrele sunt de mult scrise si tiparite ca un propriu cod pe antetul retetei de medicamente.
Un nerv ce se intinde sa inteleaga de ce se zbate anormal intre nord si sud rupe tacerea printr-o acuta durere surda.
Alfa : pentru ce suntem noi aici?
Beta : pentru a dezumaniza!
Alfa : pe cine? Pe ce?
Beta : NORMAL CA PE EL!
Alfa : aaa….si el cine e?
Beta : nu stiu…dar iti spun sigur ca pe EL!
Afla : si cand o sa stim ca e momentul potrivit?
Beta : atunci cand durera va fi surda si vom fi convinsi ca lovitura isi va avea efectul!
Alfa : asta e curzime totala!
Beta : nu uita ! trebuie sa-l dezumanizam…..si noi la randul nostru suntem dezumanizati!
Alfa : de ce?
Beta : pentru ca nu avem nume si pentru ca rationam cu un singur sens si suntem convinsi ca acesta este sensul bun!
Alfa : ai dreptate! Dezumanizarea este singura solutie atunci!
Si sarpele incepu sa se tarasca anonim spre ea. Veninul ramanea precum o dara dulce pe pamantul mut de sentimente. Si nu simte cum propriile lui granule se contopesc cu otravitorul lichid creeand o dulceata ce inmiresmeaza mortal orice urma de siguranta si de stabilitate.
Beta: e momentul!
Alfa : sigur?
Beta: indraznesti sa zici ca nu am dreptate?
Alfa : nu dar…..stii….e delicat acum….sunt urme de sentimente…e ranit
Beta : poftim? Nu ma intereseaza DEZUMANIZARE!! Atat conteaza fara sentimente
Alfa : bine! DEZUMANIZARE! Ai dreptate si iarta-ma ca am indraznit…
Beta : taci….pleaca…ma scarbesti
Alfa : scuza-ma…ma duc sa ma apuc de treaba
Beta : foarte bine!
Te rog…..lasa-ma sa iti arat cum simt un junghi in propria inima si dupa poti sa faci ce vrei si ea in cazul asta o sa inteleaga….o imagine opreste miscarea si un fulg atinge un mugur de bronz. Totul se stinge precum o stea cazatoare si noul punct incepe sa se dezvolte asimetric sub ploaia de pumnale ce inclesteaza dintii si opresc circulatia sangelui din orice urma de umanitate.
Punct: NU NU NU NU NU NU!
Beta: foarte bine! DEZUMANIZARE!
O tigara stinsa inca mai fumega si dara de fum supusa involutar teoriei haosului se inalta spre cer dizolvandu-se intre paletele unui ventilator. Esarfa este murdarita de lacrimile si de sangele invizibil ce se scurge ordonat din degetele scriitorului rosu. Este ora 3 si 14 minute si degetele lui simt ritmul unei zile de vara…..dar este iarna si plange. Ce bine ca este aproape 3 si un sfert si limbile ceasornicului se intalnesc…dar ce pacat ca tine doar un minut. Si tigara se stinse definitiv…..
Pseudonim : scriitorule rosu….trezeste-te iar ai visat realitatea!
Scriitorul rosu : ce pacat…..ai devenit si tu doar un Delta! Speram ca o sa scapi.

Radu Mihai

Pamant

-Unu, doi, trei….si ce?
-Unu doi trei si pamant!
-Adica cum?
-Adica tu?
-Stai asa….eu pamant….pai atunci tu ce?
-Si eu tot pamant!
Albul creeaza dependenta…..negrul provoaca izolare. Nuanta intacta de culori provoaca sunete precum si eu te provoc pe tine. Timpul sta…de ce oare? Poate ca sa pot eu sa alerg…..dar tu stai! Timpul te ocoleste si te sfideaza pentru ca asa l-am rugat eu intr-o scrisoare ce am scris-o undeva intre nord si sud.
O involburata linste ma face sa ma cobor iar in eternul meu in care regasesc orice amintire ca si cum ar fi scrijelita cu un briceag pe un trunchi de copac mai vechi decat miscarea de rotatie a pamantului in jurul propriei axe. E doar un fulg negru ce ma face sa nu mai vreau sa privesc in sus…..dar totusi ma uit. Il vad cum se topeste si cum ingheata efemer ranit pe un piedestal ars de o lumina nastrusnica ce trasforma o pata de culoare intr-un sentiment uitat.
Simt cum un vas de sange se dilata incercand sa capete un diametru mai mare spre a putea trasporta oxigenul umplut de amintiri undeva in zona cenusie a statuii in care ma regasesc incremenit. Un fulger imi brazdeaza ochii de prea mult timp atintiti intr-un loc fix si ma face sa simt cum timpanul meu se destrama precum o nervura in Ea.
O senzatie ciudata ma trimite inapoi in apa….ma sperii precum un cactus de niste fire albe de nisip ce se ascund sub verdele algelor si al ochilor Ei.
TU esti dinspre verde spre albastru cu noante surde si reci spre mine indreptata si din pacate inspaimantata….simt cum paleta mea de cuvinte se rupe in intersectia de culori ce se despica din prima raza a diminetii ce iti lumineaza vesela camera…
-Eu de ce pamant?
-Pentru ca asta meriti!
-Pai si ea?
-Pai si ea tot pamant!
-Deci toti pamant?
-Intr-un final…da….toti pamant…
-Dar eu vreau sa-i fiu apa si ea sa-mi fie lumina…..
-Atunci te las sa faci asta pana sa fi pamant!
-Multumesc!.....Dar tu cine esti?
-Eu sunt deja….PAMANT

Radu Mihai

Sunete

In timp ce un rau incearca sa urce in amonte un pescarus pluteste dezordonat in bataia vantului urmarind cu privirea sa monocromatica un vis.
Un junghi curma activitatea unui muschi ce tinde sa se relaxeze voluntar de durere…..vad cum un sarpe incearca timid sa intre in apa pentru asi racori sangele deja mult prea rece pentru caldura degajata de soare….o picatura de seva se scurge dintr-un copac atins de un nor…..
Ajuns nevoit de spasme la rascrucea dintre stanga si dreapta aleg rosu pentru ca este mult mai acid decat vestul care se misca in imaginatia mea precum acul unei busole sfidata de un magnet ai carui poli ordoneaza in spectre bine definite polenul florilor scuturate de ploaie…
O nota muzicala nu isi gaseste locul in linistea alba a unei partituri care prin tacerea ei iti creeaza imaginea sunetului ce se rasfrange la fiecare cheie sol.
O distanta te face sa te gandesti la o miscare statica ce incearca sa-ti deplaseze gandul spre un punct imaginar si iti exteriorizeaza valurile de fum ce inunda fiecare por al pielii persoanei de langa tine si sfideaza razand teoria haosului care de frica ingheata intr-o oscilatie acordata precum corzile unei viori ce a incetat sa mai cate fiind invadata de un glas mut.
Si sunetele se dezlantuie….vibratiile metalice ale corzilor atinse de o frunza sfarama orice amintire ce incearca sa te imobilizeze in timp…notele muzicale rup portativul pe care asteptau galbeneala timpului sa le cuprinda….
O supradoza de senzatii te loveste si te face sa simti ca un pumnal fiecare acord care suna foarte cunoscut….simti cum numai un cal innaripat poate sa te ridice peste marea de sunete…..
Si cum simt ca nimic nu mai poate fi salvat fug cu o cheie sol in suflet pentru a avea totusi un inceput pt o noua partitura ce voi incerca sa o creez departe de privirile speriate ale unor vulturi ce planeaza amenintator deasupra unui ceas ce incearca din rasputeri sa demonstreze ca timpul este reversibil si isi blesteama ziua in care a ales sa il slujeasca pe Cronos. Eu plec….si ea pleaca….dar ne vom intalni la ora noua fara un sfert precum se intalnesc limbile unui ceasornic….si dak nu va fi la noua fara un sfert atunci va fi sigur la sase jumatate.

Radu Mihai

Ploaia

Imi simt imaginile rupte in sute de mii de sunete ce imi inconjoara involuntar ratiunea de mult scufundata sub reflexia unei ploi de culori rupte parca dintr-un curcubeu strapuns de o consoana.
O inima ce a stat imi da un ritm cardiac ce ma face sa scuip un ton transformat grabit in semi-ton de o tacere groaznica....un sunet iti dezvolta o senzatie abstracta despre un chip ce straluceste doar in poze sau in franturi de amintiri care inca se misca haotic in fata ratiunii ce incearca sa se reculeaga printre spasmele parca rupte dintr-un cosmar.
Un alt zambet se prelinge involuntar din partea unei incapacitati morale de a intelege o nuanta noua...ceva ce imbina doua culori nedefinite si strapunse de un fascicul de ganduri arse de durere si de speranta....fragmentate parca de un simplu glas si de o simpla privire aruncata poate din propriul suflet de o pereche de ochi verzi si de un surplus de noxe ce involbureaza mintea unui simplu gand ce incearca sa se scurga cu un calm alarmant de accelerat pe o frunza ofilita ce se contopeste cu parere de rau cu propria ei geneza si a carei culoare tipa de durere ca va ajunge impregnata in pamantiul cu care se va confunda...amintindu-si cu parere de rau de ziua cand se nastea strapungand cu zambetul pe buze un simplu mugur.
Aceste silabe ce strabat circular cateva perechi de sinapse fac ca totul sa capete un sens uitat si blamat acum ceva timp...culorile ce alta data se desfaceau precum o raza intr-o prisma acum par mute de durere si coloreaza abstract o panza degradata din alb in negru...
Nestiind ce sa faca fuge si fuge precum un gand si nu priveste inapoi dorind doar sa scape si se regaseste in putin timp parca recreeata din propriile ei nervuri ce renasc zambind ciclic iar din pamant...o ultima raza de lumina micsoareaza o pupila inconjurata de un disc verde ce scapara vesel in caldura luminii....si apoi umeaza ploaia.

Radu Mihai

Doar un vis III (un vis real)

O temperatura ridicata ingheata epiderma uei statui scufundate in anonimat...un vant deranjeaza firele de iarba razlete ce au crescut din beton...o picatura de ploaie strapunsa de lumina creeaza un curcubeu ce parjoleste asfaltul inegrit de convulsia gandurilor unui trecator.
Simt...Simt cum ma pierd in nefiinta mea proprie...o comotie iti opreste temorar luciditatea trimitandu-te gratis in lumi ciudate...te trezesti...urlii dupa cineva...ti se spune sa stai linistit...iti vine sa rupi perfuziile si sa fugi...doi ochi verzi te atrag in noapte...un zambet ciudat te face sa o iei razna...nu iti poti inchipui ce s-a intamplat...o injectie si simti cum iar te pierzi...ti se tulbura privirea ireal...auzi in soapta si in ecou strigate...adormi fortat...te trezesti si pleci...o scurta oprire in loc...nimic schimbat dupa...totul revine la normal...iti amintesti doar un nume...pe care iti vine sa-l pronunti la nesfarsit...te uiti spre cer pierdut si ai nevoie de o mana care sa te ridice...nu poti...totul devine iar confuz...simti ceva ce nu credeai...simti cum nu mai poti avea incredere in propriul tau creier...incepe sa te lase involuntar...te concentrezi de 2 ori mai mult ca sa iti amintesti ceva...o sageata iti fulgera privirea...te sperii...incerci sa te feresti...si cazi iar...de data asta revenirea este mai rapida...iti strangi tot ce ai si pleci...ca si cum nimic nu s-ar fi intmplat...ajungi singur pe o banca...iti revii iti dai seama ca statuia este langa tine si plange...nu iti vine sa crezi...unde sunt? ce am facut? ce trebuie sa mai fac? NU nu vin la tine! Esti ciudat! Lasa-ma aici...Bine hai ca plec...POFTIM? Nu e adevarat! ma iubeste...MA MINTI! Bine da eu tot plec...Si sa nu vi dupa mine Da?!?....Hai pa...
IAr nebunu asta....numai scap de el...sa mergem.....Bai dar de unde imi iau bilet? E gratis? Aham.....tare....dar doar o singura barca este? Ok... pai si cand pleaca? Bine...Si cine vasleste? Si nu tre sa-ti dau nimic? Sigur? Ok..Pai hai sa mergem atunci! Ia stai asa!!!.....pe tine te stiu...

Radu Mihai

Interurban

O batista alba mudarita involutar de o culoare necunoscuta cade fara a se misca dintr-un balcon…….asflatul rosu isi schimba culoarea in momentul impactului….se transforma intr-un curcubeu format din pasii imprimati ai porumbeilor fara aripi speriati de zgomotul privirilor fugitive ale cainilor cu ochii de sticla. O fereastra se inchide in urma usii lasate intredeschise de un gand mult mai vechi care se prelinda pe strada pustie de liniste……un fum coboara dinspre pamant spre cer incercand sa isi grabeasca pasii spre norii violeti. Fumul nu vrea sa paraseasca pamantul dar isi da seama k cerul poate fi un loc mult mai bun pt un simplu fum….acolo sus se poate desface in imponderabilitate fara sa fie supus chinurilor si noxelor care provin din inima unui cos de fum. Alt fum ajuns la o maturitate urca iar dinspre cer spre pamant fiind obligat sa se intoarca in zare…..O licarire de senzatii se simt din inima capitanului de nava care isi cere scuze doamnelor elegante ca trebuie ca fii lor sa paseasca pe campul de lupta din Pompei. Un loc unde lava si apa se intersecateaza intr-un spectacol total de lumini si sunete…. mai simplu spus……."Pompei"…un camp de lupta dintre elemetele primordiale apa si foc……O lovitura de bici face ca un biet sarpe sa incerce sa mearga fara sa-si dea seama k el nu are picioare…se zvarcoleste pe uscat nesimtind arsura soarelui rosu...care pluteste deasupra avionului in care soldatii vor bea pentru ultima data poate un pahar de sampanie. Un strigat se aude din apa o insula se vede cum se scufunda palangand si suferind din cauza k lacrimile ei se vor contopi cu apa oceanului….si sarea din lacrimile ei care reperezinta unica sursa a ei de viata nu va mai fi….se va contopi cu sarea de concentratie mult mai mare a oceanului……Comandantul vazand acest lucru arunca batista spre insula pt a-si sterge macar o lacrima pt a fi pastrata dar prea tarziu…..Un susur de durere face ca Pompeiul sa erupa iar. Toata armata piere in lupta cu focul si cu apa…..avionul isi strange aripile si abia poate sa lase in urma armata ….dar macar el sa scape…macar sa duca vestea inapoi in tara de Ciresi de unde si-a luat zborul…comandantul arunca batista in gol in momentul in care apa i-a frant vederea in mii de puncte luminoase si frumos colorate prin care se vede o barca si un rau……
Eu unul ma gandesc foarte serios sa parasesc Beirutul….


Radu Mihai

Primordial....

Un semn....o adiere...un cuvant....o senzatie....o chemare.....totul se scufunda in nuante mort colorate de periodicitatea unor fapte goale...Nu inteleg nimic....nu simt aura ce ar trebui sa ma inconjoare.....ma simt inotand contra curentului pe eternul rau Styx....vad o luntre ce pluteste dezordonat in coromatica reflexiilor scaldate de aceasta apa infinita...ma simt inecat de spuma gri valurilor ce brazdeaza aceasta apa linisita si sigura...simtind k am ajuns aici tot ce pot sa simt este linistea....nimic nu se mai poate intampla...ma cutremura un simt....simtul k lumina deja este moarta si nu mai exista....m-am pierdut in cautarea ei si m-am inecat in ea cand am gasit-o! Inot si simt cum plutesc simt cum ma ridic peste mine....ma depasesc in zare....vad un albatros zburand calm si privindu-ma cu aripile lui deschise...aripile lui ma urmaresc ma simt legat de ultimul fum de tigara ce mi-a indundat plamanii cu putin timp in urma...simt cum sangele mi se face din ce in ce mai vascos urlu dupa oxigen.....dar am numai fum in mine....ma simt fumat de zarile albastre si de nisipurile galbene ce le-am lasat in urma...sunt o prada a tot ce mi-a placut....inot......si nu ma pot opri.....inerc sa ma scufund sa ma las prada trecatorilor ce vor sa ma acapareze....nu pot....senzatii din ce in ce mai placute imi cuprind trupul amortit de placere...imi amintesc de prima noapte de dragoste....imi amintesc de prima gura de alcool de primul fum care mi-a strapuns plamanii inlacrimandu-ma dar dupa care am izbucnit in ras fiind ff fericit de senzatia lasata dupa...acum toate acestea sunt doar chestii de rutina....o femeie goala...o sticla de whiskey turnata in creieri de suparare sau de fericire...un pachet de tigari fumat in 3-4 ore de stres sau de relaxare stand cu cineva de vorba....fericirea unei realizari...lacrimile avute in ochi pt un succes enorm....bucuria imbratisarii cu un prieten bun cad amandoi aveam nevoie de asta....un telefon primit cand nu ma mai asteptam la nimic.....o privire aruncata "intamplator" unei persoane.....teama din ochii acesteia.....o ultima mana calda prelinsa peste trupul unui prieten mort....regretele din ochii mei vazandu-l cum pleaca....(eram doar un copil) prima deziluzie.....primul 4 luat in viata mea....prima restanta ca student......prima dezamagire....prima persoana care m-a parasit...ura scuipata atunci cand mi-am luat primul pumn....teama si frica simtita atunci cand am dat primul pumn.....prima persoana pe care am parasit-o fara sa-mi pese.....prima lacrima pt un meci de fotbal....prima reabufnire si prima nebunie.....prima data cand am ajuns in Vama....o adiere de vant ma trezeste si ma face sa realizez k....
AM AJUNS!

Radu Mihai

Starea 2

Sobolan negru , traiesc in vazul nerostit de impulsuri metaforice , cladind un drum intre cele 3 lumi in care incerc cu greu sa renasc.
Se simte un iz cadaveric in orice rasuflare....vantul ingheata ceata formand o ploaie de pulbere fina.....care iti blocheaza respiratia si simturile...nemaiputand sa simti moartea. Sau cumva te-ai obisnuit cu ea inainte sa o cunosti?!
Mergi fara sa-ti dai seama...nu urmaresti nici o linie..doar mergi. Te indrepti cu pasi singuratici spre o locatie nedefinita...Vezi simboluri, crezi in ele doar pt a mai crede in ceva, credinta Divina sau Angelica nu mai ai...iti pariezi viata in contrast cu moartea...nu ai ce sa pierzi pariul este facut cu propriati persoana..deci esti sigur pe viata ta...nu o dai nimanui...o pastrezi sadic pentru tine...Nimic nu te face sa te misti...sa pornesti in ceva nou....esti blocat intre tine si propriati umbra care a inghetat involuntar fiind luata de apa si dusa intr-un desert nevazut de umbre pierdute. RAMAS BUN UMBRA!!!
Covorul rosu de zapada incinsa se scufunda sub stratul inodor de pamant ascunzandu-se de rautatea pasilor nostri murdariti de albul inocentei pe care am furat-o marsav in decursul zilelor murdarite in noroiul ignorantei si nepasarii....
Privirile tale pline de spaima si ura aruncate violent si ipocritic rup betoanele care te inconjoara contorsioneaza gandurile celor care trec pe langa tine sfarama zborul lin si ordonat al pasarilor migratoare , ti se intorc brutal in creier provocandu-ti atacuri cerebrale....reducand sarcina elecrtica dintre sinapse ce te face sa te zbati in propriile vise , intre posibilitatile degajate de fumul gri care iti inunda simturile....formand nevroze viu colorate si epilepsii alb negre....si te trimit intr-un moment si un deja vu intitulat si definit de mine ca fiind : Starea 2


Radu Mihai

contrast

undefined

Alb….albul este o intesistate de puncte inodore plutind pe panza unui pictor renascentist cufundat intr-o stare contextuala de finite inumane ce locuiesc in geamuri sparte.
Negrul…negrul este o mare de diformitate creeata de o iluzie trecuta de prima tinerete fumand o tigara veche si ingalbenita aprinsa dintr-o fantana cu apa cristalina.
Razboiul cromatic dintre alb si negru nu este castigat…este doar pierdut in neant de ambele puteri totale care deformeaza orice dimensiune pamanteasca..
Din pacate aceste 2 simturi , 2 puteri , 2 nuante perfecte nu sunt atinse in viata de zi cu zi ele delimiteaza o existenta.
Albul pur albul total albul inghetat este vazut doar in momentul in care te nasti…atunci poti sa simti caldura si gheata acestei culori este prima si sigura data cand simti alb…si din pacare toata viata vei alerga dupa ceva ce s-a dus si ai fost prea vegetal sa-l poti simti.
Negrul este atat de negru incat nimic pamantesc nu poate sa-l defineasca asa cum il defineste ultima clipa sau mai bine zis intersectia dintre ultima clipa de pe aceasta lume si prima clipa de dupa….atunci observi negrul total un negru irezistibil ce te face sa vrei sa-l urmezi….sa lasi totul in urma…..negrul acela este un negru fatal…greu de descris dar este unicul negru. Si ramai doar cu parerea de rau ca nu il poti percepe deoarece te intorci in vegetal.
Viata este un contrast……..este doar un singur pas intre alb si negru…….
Ceeace este abstract….este faptul k omul traieste intr-o limita nelimitata exact de o zi sau de un an….este limitat de 2 nuante…deci omul este o fiinta cromatica…..omul se afla la intersesctia dintre alb si negru…viata omului este gri….simbioza dintre cele doua extremitati.
Griul ne arata exact unde ne aflam….unde ne aflam pe degradeul invers de la negru la alb in ce pozitie nedeterminata simbolic si recreeata cromatic.
Trist este ca in griul de eveninente si de trairi singurul lucru care poti sa-l faci este sa-ti apropii negrul indepartandu-te fara propria-ti voie de albul inceputuli.
Va dati seama ce ciudat…..exista o infinitate de culori….si noi taraim inchisi intre cele 2 non-culori de pe acest pamant….

P.S. Traiesc gri…am un suflet alb si o destinatie neagra.


Radu Mihai

Resuscitarea fatala....

Revin fatal dupa o perioada destul de lunga in acest loc plin de amintiri dureroase....adica aceasta pagina de net....aceleasi puncte de suspensie acelasi eu aceleasi ganduri dar poate imbracate in alta haina....oarecum mai ferite de gerul si ploile care urmeaza sa vina....incepe iarna....
Deja s-a asternut un strat de praf peste tot...peste vise in principal...am inceput sa visez cenusiu....visele de obicei sunt alb-negru....in cazul meu albul s-a topit in nergru si au format aceasta noanta: mata...trista...plumburie....care reuseste sa astupe orice picatura de lumina care s-ar putea prelinge din afara....Lumina e muta....adica nu se mai vede si oarba adica nu se mai aude...totul pare imposibil de reglat....sunt niste simptome care ma fac sa cred k lumea se intoarce invers...se incearca o cooalitie impotriva viselor si a lumumilor in care traieste un om...A inceput sa imi placa sub patura cenusie....am ramas eu si cu ce a fost o data demult adica trairi care le pot invia oricund vreau eu fara sa cer voie nimanui....pot sa fiu copil cand vreau eu "eu cu mine" in lumea "viu colorata" de afara acest lucru nu mai este permis...nu ai voie sa visezi nu mai ai voi e sa fii copil....trebuie sa fii responsabil....este imposibil sa rezisti dak interiorul tau nu iti ofera o lacrima de timp din copilarie...
Resuscitarea a fost fatala....am fost adus din lumile mele inapoi pe pamant si nu am reusit sa ma adaptez......."am murit" dar nu am lasat pe nimeni in spate....asta a fost o mare bucurie....toti au crezut k m-am intors dar de fapt eu acum am plecat de tot....A fost minunat sa va vad plutind sa va simnt in imponderabilitate.....eu sa stau nemiscat inghetat in timp(multumiri unei anume formtii pt acesta expresie"frozen in time") si voi sa plutiti haotic dar in acelasi timp perfect ordonat si cu o misare toatala in jurul meu...a fost o imagine superba...Acum nu mai pluteste nimic....eu ma misc dar am impresia k o iau inapoi in timp...simt cum parca in loc sa merg in fata sunt tras inapoi....e ca si cum as inainta si as merge inapoi in acelasi timp...este o senzatie extraordinara sa simti ziua de maine ca si cum ar fi fost dar nu iti mai aduci aminte absolut nimic din ce s-a intamplat....timpul e cel mai interesant lucru care exista...si pe de alta parte cel mai rebel.....nu poate fi oprit niciodata....dar eu simt k pot sa-l sfidez.......
Ma simt bine si mi se pare ciudat sa vad o floare cum se topeste in foc in acelasi timp ce o pasare se stinge in apa....sau un om ce ataca o caprioara sa capete un ghimpe de trandafir cand el isi dorea o sanie....sunt lucruiri prea simple sa fie intelese....A intelege este ceva atat de usor incat e imposibil de greu sa-ti dai seama...ca si cum ai vedea o lumanare aprinsa plutind in timp....si ai reusi sa o stingi cu o suflare(care de fapt este sufletul tau)


P.S. o lumina se stinge atunci cand cineva aprinde aceeasi lumina in alta parte...si din pacate o lumina nu poate arde in 2 locuri....si o lumina nu moare niciodata...doar se stinge......si exista sansa ca cineva sa o aprinda....

Radu Mihai

Supradoza de litere si cifre.....

A numara de la A la Z este la fel cum ai citi cifrele de la 1 la 10...interesant este sa citesti literele nu sa le numeri...multi se rezuma la a numara o infinitate de litere , in a crea cuvinte calculandu-le valorile in propozitii.
"A"...prima litera a alfabetului intoarsa invers devine semnul matematic oricare ar fi...deci rezulta ca inceputul nu are absolut nici o importanta fi el..."Z" ultima litera intoarsa invers este tot "Z" ceea ce inseamna ca sfarsitul este cum l-ai lua acelasi....nu poti sa darami un sfarsit...definitia sfarsitului este aceeasi...nu trebuie sa te temi de sfarsit sfarsitul este stiut dinainte.
Prima cifra "1" nu are nici o valoare pentru mine...1 este prima cifra conventional aleasa....ultima cifra primara este 10....alt non-sens....ultima cifra ar trebui sa fie 9...dar s-a ales sa fie 10....10 este o imbinatie perfecta intre un 1 fara nici o putere....1 nu conteaza...este ca si cum nu ar fi luat in calcul....langa 1 este alaturat 0....0 este infinitatea perfecta si nimicul perfect contopite intr-un cerc...acesta este "0" singura cifra care nu va fi atinsa niciodata....0 este cea mai temuta cifra....nimeni nu iti poate acorda un "0" sau nimeni nu poate sa devina 0. Chit ca ramane din tine un pumn de cenusa sau o mana de oase....tot nu vei fi "0". Durerea este mare cand ajungi la concluzia ca literele sunt mai bine definite decat cifrele....
Cel mai interesant este combinatia intre cifre si litere....este un joc dubios de puternic si captivant....sa stii sa inlocuiesti niste cifre cu o explicatie sau sa arati prin cifre ce vrei sa exprimi in cuvinte.
Sahul...imbina perfect literele cu cifrele...o tabla de sah este definita pe cele 2 directii cu litere si cifre 8 din fiecare tabara....Si poti crea un razboi mental intre cifre si litere....niste bucati de lemn se misca haotic si ordonat in acelasi timp....pe un 8X8 superb...
Alt aspect este ca unii fiindu-le frica de cifre se ascund in spatele unui creion bont si mazgalesc cuvinte...cuvintele sunt asternute dupa o schema bine calculata de minte....matematic vorbind. Cifrele fara litere si literele fara cifre nu pot exista....este simbioza perfecta intre 2 chestii toatal opuse.
Am momente cand simt k explodez dak nu scriu sau daca nu folosesc cifrele intr-un fel.... imi creez singur probleme nu numai matematice....imi creez probleme care cateodata ma fac sa simt k innebunesc.....

P.S. simt cum innebunesc pe zi ce trece....ma sfidez pe mine insumi incercand sa nu fiu sfidat de altii...simnt k sunt pe final.....(finalul nebuniei....sau finalul absolut de unde nu se mai intoarce nimeni...)

Radu Mihai